Minighid de creștere a capitalului – Pat Dorsey

Formula trăsnet pentru a găsi oportunități excelente de business

Un rezumat de Sorin Scorțan

“Minighid de creștere a capitalului” (“The Little Book that Builds Wealth”) de Pat Dorsey (director de cercetare a pieței de capital la Morningstar) oferă un set de instrumente practice de identificare a companiilor care pot susține rentabilități înalte ale capitalului investit. Pat Dorsey explică cititorului cum să caute avantaje competitive de durata atunci când alege să investească în acțiuni. Cele patru surse de avantaj competitiv structural pe care le prezintă: (1) activele nemateriale, (2) costurile schimbării furnizorilor, (3) efectul de rețea și (4) avantajul de cost, sunt deosebit de valoroase în selectarea unui angajament investițional pe termen lung.

Idei interesante despre și pentru investitori

  • Warren Buffet a creat termenul de “moat“, adică “șanț de apărare economic“, care se referă la avantajele sustenabile care protejează o companie de concurență, așa cum un șanț de apărare protejează un castel;
  • Pentru a câștiga bani în mediul de afaceri dinamic de astăzi, trebuie să investiți în companii care fac față cu brio presiunii susținute a competiției. Dar cum puteți identifica precis companiile care sunt foarte bune astăzi și au datele necesare pentru a rămâne foarte bune și în anii următori?
  • Răspunsul la această întrebare îl reprezintă avantajele competitive sau șanțurile de apărare economice (“moat”). Așa cum castelele medievale erau înconjurate de șanțuri cu apă pentru a-i ține pe dușmani la distanță, șanțurile de apărare economice protejează rentabilitățile înalte ale capitalului de care se bucură cele mai prospere companii din lume;
  • Investitorii ar trebui să-și concentreze investițiile pe termen lung în companiile care au șanțuri largi de apărare. Aceste companii pot avea câștiguri excedentare pe perioade îndelungate – venituri peste medie care ar trebui să se reflecte în timp în prețurile acțiunilor. Și mai este un avantaj: puteți păstra aceste acțiuni mai mult timp, ceea ce vă reduce costurile de tranzacționare. Prin urmare, companiile cu șanțuri largi de apărare sunt candidați minunați pentru portofoliul principal al oricărui investitor;
  • Șanțurile de apărare sunt un element crucial în ratingurile de capital ale Morningstar. Peste 100 de analiști bursieri acoperă 2000 de companii listate la bursă, din 100 de industrii;

Factorii principali care determină ratingurile Morningstar

  1. actualizarea prețului unei acțiuni față de valoarea justă estimată de Morningstar
  2. mărimea șanțului de apărare al companiei
    • În această carte învățați cum puteți folosi abordarea bazată pe șanțurile de apărare economice pentru a va multiplica în timp câștigurile din investiții. Veți învăța cum să identificați companiile care au șanțuri de apărare și veți primi instrumente pentru a determina cât valorează o acțiune, totul într-un mod accesibil și antrenant;
    • Veți învăța despre puterea economică a șanțurilor de apărare, studiind cum anumite companii cu șanțuri largi de apărare generează profituri peste medie de mulți ani de zile – în timp ce companiile fără șanțuri de apărare au eșuat adesea să creeze valoare pe termen lung pentru acționari;
    • Puteți cumpăra companii minunate la prețuri rezonabile și să lăsați acele companii să vă aducă bani constant pe intervale lungi de timp;

Planul pentru a implementa această strategie de afaceri

  • Identificați afacerile care pot genera profituri peste medie mulți ani de zile;
  • Așteptați până când acțiunile acelor companii se tranzacționează la un preț mai mic decât valoarea lor intrinsecă și apoi cumpărați-le;
  • Păstrați acele acțiuni până când afacerea se deteriorează, acțiunile se depreciază sau găsiți o investiție mai bună. Această perioadă de deținere de acțiuni ar trebui să se măsoare în ani, nu în luni;
  • Repetați după nevoie;
    • Acest minighid este în principal despre prima etapă – cum să găsiți afaceri minunate cu potențial pe termen lung. Dacă puteți face asta, deja veți fi cu un pas înaintea majorității investitorilor;Rentabilitatea capitalului este cel mai bun indicator de referință pentru profitabilitatea unei companii. Aceasta măsoară eficiența cu care o companie își utilizează toate activele – fabrici, oameni, investiții – pentru a genera bani pentru investitorii săi;
  • Companiile care au avantaje competitive puternice sunt mai valoroase decât cele care riscă să se prăbușească rapid în câteva luni deoarece nu au avut un avantaj real în fața competitorilor. Dacă puteți identifica acele companii care au șanțuri de apărare economice, veți plăti doar pentru companiile care merită cu adevărat;
  • Când cumpărați acțiunile unei companii care are un șanț de apărare, cumpărați un flux de venituri care este protejat mulți ani față de competiție. Este același lucru cu a plăti mai mult pentru o mașină pe care o puteți conduce zece ani, față de o rablă care nu va rezista decât 2-3 ani;
  • Preocuparea pentru șanțurile de apărare vă poate proteja capitalul investit în mai multe moduri. În primul rând, vă întărește disciplina investițională, reducând probabilitatea să plătiți prea mult pentru o companie în plin avânt, dar care are un avantaj competitiv slab. Rentabilitatea înaltă a capitalului va atrage întotdeauna competiție și într-un final se va eroda, iar pentru majoritatea companiilor – și pentru investitorii lor – regresia spre medie este rapidă și dureroasă;
  • Șanțurile de apărare ne dau un cadru clar de separare a companiilor care azi sunt, mâine nu mai sunt, de companiile care au capacitatea reală de a rezista pe piață;
  • Companiile cu șanțuri de apărare au șanse mult mai mari să-și crească valoarea intrinsecă în timp, așa că, dacă le cumpărați acțiunile la un preț care (în retrospectivă) este cumva prea mare, creșterea valorii lor intrinseci vă va proteja randamentul investiției;
  • Companiile fără șanțuri de apărare sunt mult mai supuse riscului de a suferi deprecieri abrupte ale valorii lor intrinseci atunci când se lovesc de obstacole competiției, iar asta înseamnă că este în interesul dumneavoastră să plătiți mai puțin pentru acțiunile lor;
  • Companiile cu șanțuri de apărare au și o reziliență mai mare, deoarece firmele care se pot baza pe un avantaj competitiv structural își pot reveni mult mai ușor în urma unor dificultăți temporare;
  • Dacă puteți vedea șanțurile de apărare acolo unde alții nu le văd, veți plăti prețuri de chilipir pentru marile companii de mâine. La fel de important, dacă puteți recunoaște afacerile fără șanțuri de apărare care sunt evaluate pe piață ca și cum ar avea avantaje competitive durabile, veți evita să cumpărați acțiuni care au potențialul de a vă dauna portofoliului;
  • Anumite afaceri sunt pur și simplu poziționate mai bine decât altele din punct de vedere structural. O firmă de farmaceutice sau o bancă, chiar și prost conduse, tot vor obține rentabilități ale capitalului pe termen lung mult mai bune decât o rafinărie sau un producător de piese auto;
  • Cel mai des întâlnite “șanțuri de apărare false” sunt produsele de calitate, cota de piață solidă, excelența operațională și managementul foarte bun. Aceste patru capcane vă pot păcăli să credeți că o companie are un șanț de apărare, când de fapt sunt mari șanse ca acesta să nu existe;
  • Dacă o companie nu are un șanț de apărare economic care să-i protejeze activitatea, competitorii îi vor suna curând la ușă și îi vor fura din profituri;
  • Mai mare nu înseamnă neapărat mai bun atunci când vine vorba să săpăm un șanț de apărare economic. Este foarte ușor să presupunem că o companie cu cotă mare de piață are un avantaj competitiv sustenabil – cota mare de piață are un avantaj competitiv sustenabil – cum altfel ar fi putut să câștige o felie semnificativă din piață? – însă istoria ne dovedește că primul loc pe piețele extrem de competitive nu este ușor de păstrat. Kodak, IBM, Netscape, General Motors și Corel sunt doar câteva dintre companiile care au descoperit acest lucru pe pielea lor;
  • Mărimea poate ajuta o companie să-și creeze un avantaj competitiv, dar foarte rar reprezintă sursa unui șanț de apărare economic în sine. La fel, cota mare de piață nu este neapărat un șanț de apărare;
  • Dacă succesul unei companii se bazează pe obținerea unor indicatori de performanță mai buni decât ai competiției, cel mai probabil înseamnă că operează într-o industrie foarte dură și competitivă, în care eficiența este singurul mod de a prospera. Se fii mai eficient decât concurentul tău este o strategie bună, dar nu reprezintă un avantaj competitiv sustenabil dacă nu se bazează pe vreun proces operațional original și brevetat care nu poate fi copiat cu ușurință;
  • Șanțurile de apărare pe care ar trebui să le căutați:
    • O companie poate avea active nemateriale, precum brandurilebrevetele sau licențele, care îi permit să vândă produse sau servicii ce nu pot fi reproduse de către concurență;
    • Clienții pot renunța cu greu la produsele si serviciile vândute de o companie, ceea ce creează costuri de schimbare a furnizorului care ii oferă companiei putere în stabilirea prețurilor;
    • Unele companii norocoase beneficiază de economia de rețea, un tip de avantaj competitiv foarte puternic care poate ține competitorii la distanță mult timp;
    • Unele companii au avantaje de cost care derivă din fluxul operațional, localizare, mărime sau acces la un beneficiu unic, ceea ce le permite să ofere bunuri și servicii la un cost mai mic decât concurența;
  • Trebuie să știm, în calitate de investitori care caută companii cu șanțuri de apărare economice, cum să recunoaștem un avantaj competitiv când îl vedem – indiferent de mărimea, vechimea sau industria unei companii;
  • Șanțurile de apărare bazate pe active nemateriale sunt mai greu de identificat decât vă imaginați. Brandurile își pot pierde strălucirea, brevetele pot fi contestate și autorizațiile pot fi revocate de același guvern care le-a acordat;
  • Un brand creează un șanț de apărare economic numai dacă mărește disponibilitatea consumatorului de a plăti sau de a rămâne fidel. La urma urmelor, costă bani să construiești și să menții un brand, iar dacă această investiție nu generează un câștig tradus printr-un preț de vânzare ridicat sau prin loializarea clienților, atunci nu creează un avantaj competitiv;
  • Dacă o companie poate să ceară un preț mai mare decât companiile similare pentru același produs, doar pentru că îl vinde sub un brand, înseamnă că acel brand constituie foarte probabil un șanț de apărare economic;
  • Gândiți-va la aspirina Bayer – ea și alte aspirine au aceeași formulă chimică, însă Bayer poate cere un preț de două ori mai mare decât pentru aspirină generică. Acesta este un brand puternic;
  • Marele pericol în cazul unui șanț de apărare economic bazat pe un brand este că, dacă brandul își pierde strălucirea, compania nu va mai putea să ceară un preț premium;
  • Brandurile pot crea avantaje competitive durabile, însă popularitatea brandului contează mult mai puțin decât capacitatea sa de a afecta comportamentul clienților. Când clienții sunt dispuși să plătească mai mult pentru un produs sau îl cumpără cu regularitate datorită brandului, aveți o dovadă că există un șanț de apărare;
  • Brevetele au viață finită și este evident că, îndată ce un brevet profitabil expiră, competiția va intra pe fir (întrebați orice companie farmaceutică mare);
  • Singurul caz când brevetele constituie un avantaj competitiv realmente sustenabil este dacă firma are un istoric demonstrat de inovații de care sunteți siguri că vor continua. De exemplu 3M, Merck sau Eli Lilly. Aceste firme produc brevete pe scară rulantă de ani de zile, iar succesul lor istoric reprezintă o certitudine suficient de mare că produsele brevetate în prezent vor fi înlocuite de noi produse brevetate;
  • Dacă puteți găsi o companie care să practice prețuri de monopol fără să fie reglementată ca și cum ar fi un monopol, probabil ați dat peste o companie cu un șanț larg de apărare;
  • Pentru companii precum Waste Management și Vulcan Materials, gropile de gunoi și carierele de piatră aprobate local sunt foarte valoroase deoarece deșeurile și pietrișul sunt afaceri inerent locale. Nu poți depozita profitabil deșeurile la sute de kilometri de locul unde au fost colectate. De aceea aprobările locale pentru gropi de gunoi și cariere de piatră creează zeci de mini-șanțuri de apărare în aceste industrii;
  • Dacă puteți găsi un brand care să confere puterea de a cere un preț mare, sau o aprobare legislativă care limitează concurența, sau o companie cu un set diversificat de brevete și un istoric solid de inovație, atunci aveți șanse mari să fi identificat o companie cu un șanț de apărare;
  • Când ați schimbat banca ultima dată? Rata de fluctuație a depozitelor bancare este de circa 15%, de unde rezultă că un client mediu își păstrează contul la banca 6-7 ani;
  • Mutarea contului bancar presupune să completați niște formulare la noua bancă și, probabil, să schimbați toate opțiunile de plată automată a facturilor sau de primire a salariului direct în cont;
  • Băncile sunt practic fabrici de tipărit bani. O bancă medie din SUA are o rentabilitate a capitalului de circa 15%, un nivel de profitabilitate care depășește clar media oricărui alt tip de companie. Există costuri de schimbare pentru clienții unei bănci care doresc să se mute de la o bancă la alta. Mutarea contului bancar este o mare pacoste, așa că oamenii nu fac asta prea des;
  • Costurile de schimbare a furnizorului reprezintă un avantaj competitiv valoros deoarece o companie poate obține mai mulți bani de la clienții săi dacă acești clienți nu se mută prea ușor la competiție;
  • Costurile de schimbare apar în toate tipurile de industrii. Șanțul de apărare al Adobe se bazează tot pe costurile de schimbare. Programele sale, Photoshop și Illustrator, sunt predate în școli designerilor începători și sunt suficient de complexe pentru ca trecerea la alt program să consume mult efort. Altă companie software în aceeași situație este Autodesk, care produce software-ul de design digital AutoCAD, folosit pentru a proiecta orice, de la poduri la clădiri și se află într-o poziție similară;
  • Companiile care îngreunează încercările clienților de a utiliza produsele sau serviciile concurenților creează costuri de schimbare. Când clienții sunt mai puțin dispuși să schimbe furnizorul, o companie poate cere un preț mai mare, ceea ce o ajută să mențină o rentabilitate ridicată a capitalului;
  • Principalele patru rețele de carduri de credit din SUA (Visa, MasterCard, Amex și Discover) dețin 85% din cheltuielile totale efectuate cu cardul la nivel național. Aceasta reprezintă o concentrare uriașă a pieței și ilustrează unul dintre motivele fundamentale pentru care efectul de rețea poate fi un avantaj competitiv extrem de puternic: afacerile bazate pe rețele tind să creeze monopoluri și oligopoluri naturale;
  • Efectul de rețea este un avantaj competitiv puternic, deoarece o firmă concurentă ar trebui să construiască o rețea identică, sau măcar asemănătoare, pentru ca utilizatorii să vadă valoarea noii rețele și să o aleagă pe această în defavoarea rețelei lor curente;
  • Transferul de bani prin Western Union este un bun exemplu de rețea, care, deși este de 3 ori mai mare decât cea a concurentului sau cel mai apropiat, Western Union procesează aproape de 5 ori mai multe tranzacții. Deci Western Union câștigă mai mult per locație, deoarece utilizatorii săi pot trimite bani în mai multe locuri decât ar putea dacă ar apela la serviciile competiției;
  • Beneficiul de a avea o rețea nu este liniar, ceea ce înseamnă că valoarea economică a rețelei nu crește direct proporțional cu mărimea să absolută, ci mai rapid;
  • Companiile își pot constitui șanțuri de apărare în jurul afacerilor lor și prin intermediul costurilor sustenabile mai mici decât ale competitorilor;
  • Avantajele de cost pot fi uneori durabile, dar pot și dispărea foarte rapid; de aceea, în calitate de investitori, trebuie să fiți capabili să determinați dacă avantajul de cost al unei companii poate fi copiat de un concurent;
  • Avantajele de cost pot proveni din patru surse: procese operaționale mai ieftine, localizare mai bună, active unice și mărime mai mare;
  • Avantajul de cost bazat pe amplasarea favorabilă provine de la faptul că este mult mai greu să copiezi localizarea unei companii. Acest avantaj apare mai des în cazul produselor de larg consum care sunt grele și ieftine – raportul valoare/greutate este mic – și care sunt consumate în apropierea locului unde sunt produse;
  • Un alt avantaj de cost este accesul la un activ unic, de clasă mondială, și este limitat în general la producătorii de bunuri de larg consum. Dacă o companie este suficient de norocoasă ca să dețină un zăcământ cu costuri de extracție mai mici decât ale oricărei alte companii similare, poate avea adesea un avantaj competitiv;
  • Avantajele bazate pe cost necesită, în general, o supraveghere atentă deoarece, chiar dacă durează un anumit interval de timp, acest lucru se datorează inabilității temporare a concurenței de a copia procesul. Odată ce această limitare dispare, șanțul de apărare se poate îngusta rapid. Ceea ce o companie poate inventa, o alta poate copia;
  • Un alt avantaj de cost rezultă din mărimea afacerii (avantajul de scară), dar mărimea absolută a unei companii contează mult mai puțin decât mărimea sa relativă față de competitori;
  • Există doar câteva companii naționale de curierat și doar câțiva producători de automobile sau de cipuri, dar există mii de agenții imobiliare, firme de consultanță, birouri de avocatură și firme de contabilitate;
  • Avantajele de cost pot proveni și din producția la scară largă. Exemplul clasic în acest sens este o fabrică ce deține o linie de asamblare. Cu cât fabrica lucrează mai aproape de capacitatea de sută la sută, cu atât este mai profitabilă, și cu cât fabrica este mai mare, cu atât îi este mai ușor să împartă costurile fixe, precum chiria și utilitățile, la un volum mai mare de producție;
  • Un alt tip de avantaj de scară este dominarea unei piețe de nișă. Chiar dacă o companie nu este mare în sens absolut, dacă este relativ mai mare decât competiția pe un anumit segment de piață poate beneficia de avantaje enorme;
  • E mult mai bine să fii un pește mare într-un iaz mic, decât un pește mai mare într-un iaz mai mare. Concentrați-vă pe raportul pește/iaz, nu pe mărimea absolută a peștelui;
  • Există companii care au avut șanțuri de apărare puternice în trecut, dar acestea s-au erodat sever în timp. De aceea este neapărat necesar să monitorizați permanent poziția competitivă a companiilor în care ați investit și să fiți atenți la semnalele care arată că șanțul de apărare a început să se erodeze. Dacă va puteți da seama rapid de slăbirea unui avantaj competitiv, vă puteți îmbunătăți enorm șansele de a va păstra câștigurile dintr-o investiție de succes – sau de a va opri pierderile în cazul unei investiții neprofitabile;
  • O companie își poate distruge singură propriul șanț de apărare dacă investește masiv în arii în care nu are un avantaj competitiv;
  • Creșterea nu este întotdeauna bună. Este preferat ca o companie să câștige mai mulți bani făcând lucrurile la care se pricepe cel mai bine și să înapoieze excesul de profit acționarilor, decât să arunce acei bani într-o linie de business discutabilă, fără șanț de apărare;
  • Unele industrii sunt brutal de competitive și au o economie îngrozitoare, iar crearea unui avantaj competitiv necesită echivalentul managerial al unui Premiu Nobel. Alte industrii sunt mult mai puțin competitive și chiar companiile mediocre reușesc să obțină constant o rentabilitate solidă a capitalului. Asta e, viața e nedreaptă;
  • În calitate de investitor, veți avea șanse mai mari de reușită dacă încercați să găsiți oportunități în industriile unde managerii trebuie să facă eforturi moderate pentru a avea rezultate bune decât în industriile unde barierele în calea succesului sunt mult mai înalte;
  • Companiile care livrează direct consumatorului, precum restaurantele și centrele comerciale, au de obicei dificultăți în a-și construi avantaje economice – procentul de companii de servicii pentru consumatorul final care au șanțuri de apărare largi este unul dintre cele mai mici din toate sectoarele pieței. Aici, vinovate sunt costurile mici de schimbare, deoarece este incredibil de ușor să faci câțiva pași pe stradă de la o cafenea la alta, iar conceptele de succes pot fi copiate cu ușurință aproape întotdeauna;
  • Șanțurile de apărare reale care există în serviciile de larg consum – în companii precum Bed Bath & Beyond, Best Buy, Target sau Starbucks – sunt, în general, rezultatul păstrării calității multor lucruri mărunte ani la rând, care creează genul de experiență a consumatorului ce duce la loialitate și trafic repetat. Este posibil, dar nu ușor;
  • Companiile care oferă servicii altor companii au șanțuri largi de apărare, deoarece au capacitatea de a se integra atât de strâns în fluxul operațional al clienților, încât creează costuri de schimbare foarte mari, ceea ce le oferă putere de stabilire a prețurilor și rentabilități excelente ale capitalului;
  • Industria bunurilor de larg consum este gazda multor companii pe care Warren Buffett le- a numit “inevitabile” – companii precum Coca-Cola, Colgate-Palmolive și Procter & Gamble, care au branduri incredibil de rezistente în timp și produse care nu se demodează;
  • Când costul e singurul care contează, pentru multe companii din anumite sectoare este greu să sape un șanț de apărare, acesta fiind unul dintre motivele majore pentru care vedem atât de puține șanțuri de apare în domeniul materialelor industriale (extracție metale, producție chimicale, oțel, componente auto);
  • Dacă înțelegem cât profit economic generează o companie pentru fiecare dolar din capitalul investit, putem spune cât de eficient își folosește capitalul acea companie. Cele care utilizează mai eficient capitalul vor face afaceri mai bune – și reprezintă investiții mai bune – deoarece pot înmulți exponențial câștigurile investitorilor într-un ritm mai rapid;
  • Este o idee proastă să cedați impulsului de a merge cu turma și de a vă expune unor industrii fără să țineți cont dacă economia acelor industrii este atrăgătoare sau nu. Anumite industrii sunt structural mai profitabile decât altele și acolo se găsesc șanțurile de apărare. Banii pe care vreți să-i investiți pe termen lung ar trebui să se ducă într-acolo;
  • Când vine vorba despre șanțuri de apărare economice, managementul nu contează atât de mult pe cât vă închipuiți. În 90% din cazuri, modul în care se desfășoară concurența într-o industrie are un impact mult mai mare decât orice altă decizie managerială. Acest lucru nu se întâmplă deoarece majoritatea managerilor sunt incompetenți, ci mai degrabă deoarece unele industrii sunt mai puțin competitive decât altele. Efectiv unii directori de companii au o sarcină mai ușoară când vine vorba despre menținerea unei rentabilități înalte a capitalului;
  • Aruncați o săgeata de darts în orice companie de administrare de fonduri, bancă sau firmă de procesare de date și veți vedea, aproape garantat, rentabilități mai mari ale capitalului pe termen lung decât în orice companie din domeniul pieselor auto, comerțului cu amănuntul sau echipamentelor tehnologice;
  • “Când un manager cu reputație de geniu se ocupă de o companie cu reputație economică proastă, doar reputația companiei rămâne intactă” – Warren Buffett
  • O companie fără șanț de apărare trebuie să depășească obstacole puternice – managementul trebuie să fie atât de bun pe cât v-ați așteptat (dacă nu mai bun) pentru a reuși într-un mediu competitiv dur, iar dacă CEO-ul nu se ridică la înălțimea provocării, compania nu are unde să se ducă decât în jos;
  • Șanțurile de apărare cresc valoarea companiilor deoarece ele le permit să rămână profitabile pe o perioada mai lungă;
  • Puneți problema astfel: ce este mai ușor de schimbat, industria în care activează o companie sau managerii acesteia? Răspunsul este evident – directorii vin și pleacă tot timpul, dar o companie aflată într-o industrie dură este blocată acolo pe vecie;
  • Pariați pe cal, nu pe jockeu. Managementul contează, dar mult mai puțin decât șanțurile de apărare;
  • Dacă o companie nu are niciun tip de șanț de apărare economic, să preziceți câtă valoare va crea pentru acționari în viitor este că și cum ați trage cu arcul în întuneric, indiferent de cum arată istoricul său financiar. Puteți începe prin a vă uita la cifre, dar acesta este doar începutul. Pasul următor, absolut vital, este să vă gândiți cu atenție la soliditatea avantajului competitiv al companiei și cum va reuși (sau nu) acesta să țină concurența la distanță;
  • Chiar și cea mai bună companie va dăuna portofoliului dvs. dacă plătiți prea mult pentru ea. Prețul pe care îl plătiți pentru o companie este extrem de important pentru rentabilitatea viitoare a investițiilor dvs.;
  • Există 3 tipuri de instrumente pentru evaluarea companiilor: multiplii de preț, randamentul și valorile intrinseci. Toate trei sunt unelte valoroase din trusa investitorului, iar investitorul înțelept va folosi mai mult de una pentru a se decide să facă o achiziție;
  • Pe perioade lungi, există doar două lucruri care împing acțiunile în sus sau în jos: rentabilitatea investiției, influențată de creșterea câștigurilor și de dividende, și rentabilitatea speculativă, influențată de modificările în raportul P/E (preț-câștig);
  • Când vă concentrați cercetările investiționale asupra companiilor cu șanțuri de apărare economice, vă maximizați rentabilitatea potențială a investiției, deoarece căutați companii cu probabilitate mare de a crea valoare economică și a-și mări câștigurile pe perioade lungi;
  • Valoarea unei companii este egală cu tot numerarul pe care îl va genera în viitor. Atât;
  • Cei mai importanți patru factori care afectează evaluarea oricărei companii sunt: cât numerar va genera (creșterea), certitudinea acelor fluxuri estimate de numerar (riscul), volumul investițional necesar pentru funcționarea afacerii (rentabilitatea capitalului) și intervalul de timp în care compania poate ține competiția la distanță (șanțul de apărare economic). În condiții similare, ar trebui să plătiți mai puțin pentru acțiunile cu risc mai mare, mai mult pentru companiile cu rentabilități înalte ale capitalului, mai mult pentru companiile cu avantaje competitive puternice și mai mult pentru companiile cu perspective mai mari de creștere;
  • Aveți răbdare. Companiile minunate nu se tranzacționează foarte des la prețuri mici. Warren Buffett spunea că “În investiții nu te anunță nimeni când e momentul să dai lovitura”;
  • Țineți o listă de monitorizare a companiilor minunate pe care ați dori să le cumpărați la prețul potrivit, așteptați acel preț și acționați;
  • Când nu știți exact ce decizie să luați, țineți minte că e oricând mai preferabil să nu câștigați bani, decât să pierdeți bani;
  • Companiile minunate nu se vând la prețuri mici când știrile din presă sunt pozitive și oamenii de pe Wall Street sunt veseli; ele se ieftinesc când știrile sunt proaste și investitorii reacționează exagerat;
  • Va trebui să cumpărați când toată lumea vinde, ceea ce nu este ușor, dar este profitabil – și asta e partea frumoasă;
  • Veți lua decizii investiționale mai bune pe baza informațiilor despre o companie pe care le-ați acumulat pe cont propriu decât pe baza sugestiilor oricărui expert. Motivul este simplu. Dacă înțelegeți sursa șanțului de apărare economic al unei companii și considerați că afacerea se tranzacționează la un preț mai mic decât valoarea sa, vă va fi mult mai ușor să luați decizii dificile, contrare majorității, caracteristice unui investitor de succes;
  • În schimb, dacă depindeți numai de ponturile și sugestiile altora, fără să faceți și investigații pe cont propriu, vă veți întreba mereu dacă sfaturile primite sunt de vreun folos și veți sfârși prin a cumpăra scump și a vinde ieftin;
  • Asigurați-vă că evaluarea este ca un vânt care vă împinge din spate, nu ca unul care vă suflă în față;
    Dacă întrebați orice investitor profesionist care crede că este cea mai grea parte a procesului investițional, cei mai mulți vă vor răspunde că a ști când să vinzi se situează pe primul loc; Data viitoare când vă gândiți să vindeți, puneți-vă aceste întrebări și, dacă nu puteți răspunde cu “da” la una sau mai multe, nu vindeți:
    • Am făcut o greșeală?
    • Compania s-a schimbat în rău?
    • Există un loc mai bun unde să-mi investesc banii?
    • Acest pachet de acțiuni ocupă prea mult din portofoliul meu?
  • De câte ori cumpărați acțiuni, scrieți pe o hârtie de ce le-ați cumpărat și ce vă așteptați în mare să se întâmple cu rezultatele financiare ale companiei. Vă așteptați ca vânzările să crească treptat sau accelerat? Vă așteptați ca marjele de profit să crească sau să scadă? Apoi, dacă firma începe să aibă rezultate slabe, scoateți foaia de hârtie și vedeți dacă motivele pentru care ați cumpărat acțiunile mai au logică. Dacă da, păstrați acțiunile sau cumpărați mai multe. Dacă nu, probabil că opțiunea cea mai bună este să vindeți – indiferent dacă ați câștigat sau ați pierdut bani din acele acțiuni;
  • Al doilea motiv pentru a vinde este dacă situația macroeconomică a unei companii se deteriorează substanțial și nu pare să-și revină. Chiar și cele mai bune companii pot să se oprească din evoluție după ani de succes;
    “Când se schimbă datele, îmi schimb și eu părerea” – John Maynard Keynes
  • Al treilea motiv pentru a vinde este dacă dați peste o companie mai bună în care să investiți. Ca investitor cu capital limitat, trebuie să vă asigurați mereu că investițiile dvs. au cea mai bună rentabilitate posibilă așteptată. Așadar, vânzarea unor acțiuni modest subevaluate pentru achiziționarea altora extrem de atrăgătoare este perfect logică;
  • Ultimul motiv de a vinde este și cel mai bun. Dacă ați avut un succes răsunător cu o investiție și valoarea sa de piață a crescut, devenind o parte semnificativă a portofoliului dvs., ar fi destul de logic să reduceți riscul și să micșorați poziția;
  • Să vindeți doar pentru că prețul unei acțiuni a scăzut nu are absolut nicio logică, în afară cazului când valoarea afacerii a scăzut și ea. Invers, nici să vindeți doar pentru că o acțiune s-a apreciat până la cer nu are logică, în afara cazului când valoarea afacerii a crescut concomitent. Secretul este să rămâneți întotdeauna concentrați pe rezultatele viitoare ale afacerii, nu pe evoluția trecută a acțiunilor;