Afiliere

One Up On Wall Street – Peter Lynch

How to Use What You Already Know to Make Money in the Market

Un rezumat de Sorin Scorțan

Următoarea carte din care Sorin Scorțan, membru al comunității Primul.Milion, a extras idei este “One Upon Wall Street: How to Use What You Already Know to Make Money în the Market” de Peter Lynch. Această carte descrie cu lux de amănunte și exemple cum un investitor obișnuit poate utiliza ceea ce cunoaște deja despre o mulțime de companii ale căror produse le folosește în mod regulat pentru a investi și obține un randament foarte bun pe piața bursieră.

Peter Lynch a fost managerul fondului de investiții Magellan de la Fidelity Investments între 1977 și 1990, realizând în acest interval de 13 ani o creștere a portofoliului de la 18 milioane USD la 14 miliarde USD.

Cartea se adresează investitorilor în acțiuni individuale și oferă o mulțime de exemple de analiză a acțiunilor unor companii foarte cunoscute precum Avon, Coca-Cola, Colgate-Palmolive, Exxon, Ford, IBM, Intel, McDonald’s, Philip Morris, Procter and Gamble, Subaru, Toys “R” Us sau Xerox.

Câteva idei extrase din această carte:

  • Un investitor mediu poate deveni expert în domeniul său profesional și poate alege companii câștigătoare la fel de eficient ca profesioniștii de pe Wall Street doar în urma unui mic efort de cercetare;
  • O acțiune nu este cu adevărat atractivă până ce un număr de investitori instituționali nu i-au recunoscut valoarea și un număr de analiști de pe Wall Street nu au pus-o pe lista cu recomandări de cumpărare;
  • Nu investi niciodată într-o companie înainte să analizezi perspectivele de venituri ale companiei, condițiile financiare, competitorii, planurile de dezvoltare, șamd;
  • Nu trebuie să faci bani din fiecare acțiune selectată. Din experiența autorului, 6 din 10 câștigători din portofoliu pot produce un rezultat satisfăcător;
  • Toată lumea se consideră investitor pe termen lung, inclusiv traderii din audiență care și-au luat câteva ore libere. Investițiile pe termen lung au devenit atât de populare, încât e mai ușor să admiți că ești dependent de droguri, decât că ești investitor pe termen scurt;
  • Oamenii sunt sfătuiți să gândească pe termen lung, dar fiecare comentariu la fluctuațiile bursei îi face să privească piața pe termen scurt. E o provocare să nu acționezi. Dacă oamenii ar verifica prețurile acțiunilor o dată la 6 luni, așa cum își verifică uleiul la mașină, ar fi mult mai relaxați;
  • E important să nu cumperi acțiuni sau fonduri pe acțiuni cu banii pe care va trebui să-i cheltuiești în următoarele 12 luni, pentru a nu fi forțat să vinzi pe o piață în scădere pentru a obține cash. Când vinzi în disperare, întotdeauna vinzi ieftin. Când ești un investitor pe termen lung, timpul e de partea ta;
  • Regulă nr. 1 a cărții este: nu asculta de profesioniștii bursei! 20 de ani de experiență l-au convins pe autor că orice persoană normală, folosind cei 3% din capacitatea creierului, poate alege acțiuni la fel de bine, dacă nu mai bine, decât un expert mediu de pe Wall Street;
  • Un fond mutual american nu poate deține mai mult de 10% din acțiunile unei companii și nici nu poate investi mai mult de 5% din activele fondului într-o singură companie. Anumite fonduri nu pot deține acțiuni la o companie ce valorează mai puțin de 100 milioane USD. Investitorul individual nu are astfel de constrângeri, ceea ce poate reprezenta un avantaj de investiție. Asta explică de ce multe fonduri mutuale sau de pensii nu reușesc să bată mediile pieței. Cu cât un fond de acțiuni e mai mare, cu atât îi este mai greu să bată concurența;

Înainte de a începe să investești la bursă, trebuie să te întrebi:

  1. Dețin o locuință? O locuință este o investiție bună pe care aproape oricine e în stare să o facă;
  2. Am nevoie de bani? Investește doar ce îți permiți să pierzi, fără ca aceasta să aibă vreun efect asupra vieții de zi cu zi pe termen scurt;
  3. Am calitățile personale necesare pentru a reuși? Acestea includ răbdare, bun simt, toleranța la eșec, minte deschisă, detașare, persistență, umilință, flexibilitate, disponibilitatea de a face cercetare pe cont propriu, disponibilitatea de a admite greșeli, abilitatea de a ignora panica generală și de a lua decizii fără să ai informația completă sau perfectă;
  4. Un investitor neinițiat trece continuu prin trei stări: îngrijorare, complacere și capitulare. El este îngrijorat după ce piața a căzut sau economia pare să se prăbușească, ceea ce îl împiedică să cumpere companii bune la preț redus. Apoi după ce cumpără la prețuri mai mari, se complace observând că acțiunile sale cresc. Acesta e momentul când ar trebui să verifice fundamentele acțiunilor cumpărate, dar n-o face. La final, când acțiunile sale scad în timpuri grele și prețurile coboară sub cât a plătit pe acțiuni, capitulează și vinde îmbufnat;
  5. Trebuie să te disciplinezi să-ți ignori propriile sentimente și să păstrezi acțiunile atât timp cât analiza fundamentală a companiei respective te satisface;
  6. Nu crede în predicțiile pieței, crede în companii grozave. Singurul semnal fiabil de cumpărare este o companie cu fundamente solide. În acest caz, nu e niciodată prea devreme sau prea târziu să cumperi acțiunile ei;
  7. Cel mai bun loc unde să găsești companii care aduc profit 10x (“tenbaggers”) este aproape de casă, la cumpărături la mall și în special acolo unde lucrezi (avantajul profesiei). Acest avantaj e util mai ales în cazul industriilor ciclice. Așa că investește în lucruri despre care știi deja. Poți dezvolta propriul tău sistem de detecție a acțiunilor de cumpărat în afara canalelor de informații financiare, de acolo vei primi informațiile târziu;
  8. Chiar dacă o acțiune ți-a atras atenția, descoperirea ei nu e un semnal de cumpărare. Ai ajuns doar la un fir către o poveste care trebuie dezvoltată. A investi fără cercetare prealabilă este ca și cum ai juca poker fără să te uiți la cărți;
  9. Mărimea unei companii este importantă în raport cu așteptările. Succesul tinde să se dilueze la companiile mari față de cele mai mici. Nu se poate ca o companie foarte mare să-și poată accelera creșterea foarte mult. Nu cumperi acțiuni la un gigant precum Coca-Cola așteptând să crească de 4 ori în 2 ani. Dacă cumperi Coca-Cola la prețul corect, poate îți triplezi banii în șase ani, dar nu în doi ani. Între timp, un produs competitiv poate lansa o companie mai mică într-o perioada de creștere puternică și reprezintă o investiție mai profitabilă.

Companiile se împart în 6 categorii: slow growers (,,leneșii”), stalwarts (,,robustii”), fast growers (,,rapizii”), cyclicals (,,ciclicii”), asset plays (,,deținătorii de asset-uri”) și turnarounds (,,revenirile”), într-o traducere aproximativă. “Growth” înseamnă că acea companie produce (crește) mai mult într-un an decât în anul precedent;

1) Slow Growers (,,leneșii”)

  • companii mari și vechi, care cresc puțin mai mult decât PIB-ul (2-4% pe an, în medie). Poate au fost companii de creștere rapidă în trecut, dar când industria lor încetinește, majoritatea companiilor din acea industrie își pierd ritmul și mai devreme sau mai târziu orice industrie cu creștere rapidă devine industrie cu creștere lentă. Exemple de industrii cu creștere lentă: utilități din energie, metalurgie, chimie, computere;
  • tind să plătească dividende generoase, principalul lor avantaj;
  • de cumpărat dacă au plătit dividende bune în trecut. De aflat cât a fost procentul de profit distribuit sub formă de dividende. Dacă procentul a fost mai mic, atunci compania probabil are o pernă de cash pentru vremuri mai grele. Dacă procentul a fost mai mare, atunci dividendul poate fi mai riscant;
  • de vândut dacă au crescut cu 30-50% sau dacă fundamentele lor s-au deteriorat, chiar dacă prețul acțiunii a scăzut. E posibil ca și la un preț mai scăzut randamentul dividendului să nu fie suficient de atractiv pentru a atrage interesul investitorilor.

2) Stalwarts (,,robuștii”)

  • de exemplu Coca-Cola, Bristol-Meyers, Procter and Gamble, Colgate-Palmolive. Aceste companii sunt mai dinamice decât “leneșii”, având venituri în creștere cu 10-12% anual;
  • în funcție de momentul când cumperi și la ce preț, poți obține un profit rezonabil cu “robuștii”;
  • poate dura un număr de ani până ajungi să-ți dublezi sau triplezi banii, cel mult, dar oferă o bună protecție pe timp de recesiune;
  • înainte de a cumpăra, verifică să nu-și fi diversificat ineficient domeniul de activitate, verifică rata de creștere a veniturilor pe termen lung și dacă și-a păstrat ritmul în ultimii ani. Dacă ai de gând să păstrezi acțiunile pentru totdeauna, analizează cum s-au comportat acțiunile companiei pe durata recesiunilor și căderilor anterioare;
  • de regulă sunt păstrate pentru un profit de 30-50%, după care sunt vândute și procesul se repetă cu alte companii similare ale căror acțiuni sunt momentan subevaluate;
  • vinde dacă produsele noi nu mai au succesul scontat, dacă PER e deja semnificativ mai mare decât al altor companii de aceeași mărime din industrie, dacă rata de creștere a scăzut deși și-a menținut profiturile prin scăderea cheltuielilor, iar alte oportunități de reducere a costurilor par limitate.

3) Fast Growers (,,rapizii”)

  • companii mici, agresive, care cresc cu 20-25% pe an. Dacă le alegi înțelept, unele dintre ele vor aduce creșteri de 10x – 40x;
  • o companie cu creștere rapidă nu trebuie neapărat să aparțină unei industrii cu creștere rapidă, ci să facă un profit substanțial. Tot ce trebuie este spațiu de expansiune într-o industrie cu creștere lentă. Exemple de companii care au performat așa în trecut: Anheuser-Busch (produce berea Budweiser), Marriott, Wal-Mart, Taco Bell, The Gap;
  • șmecheria este să-ți dai seama când se vor opri din creștere și cât să plătești pentru această creștere;
  • verifică faptul că acțiunea are un PER apropiat de rata de creștere;
  • aceste companii nu pot menține o creștere de două cifre pe termen lung, așa că mai devreme sau mai târziu se epuizează și ajung la o creștere de o cifră ca “leneșii” sau “robuștii”;
  • semne pentru vânzare: vânzări în scădere cu 3% în ultimul trimestru, diverși executivi au plecat la concurență, acțiunea se vinde cu un PER de 30, în timp ce cele mai optimiste proiecții de creștere ale vânzărilor ar fi pe la 15-20% în următorii doi ani.

4) Cyclicals (,,ciclicii”)

  • un ciclic este o companie ale cărei vânzări sau profituri cresc sau scad în mod regulat sau predictibil. Exemple de pro-ciclici includ industria anvelopelor, metalurgiei și chimiei, industria auto sau aviatică, chiar și industria de apărare;
  • într-o economie în creștere, ciclicele înfloresc și prețul acțiunilor tinde să crească mai repede decât prețul “robuștilor”, deoarece cererea de automobile, avioane, oțel, produse chimice este în creștere. La recesiune economică, ciclicele suferă, la fel și prețul acțiunilor. Poți pierde 50% din investiție rapid dacă cumperi ciclice la momentul nepotrivit al ciclului și pot trece ani până vei observa o revenire a acestora. Timingul e foarte important în acest caz, iar avantajul profesiei poate fi foarte valoros pentru această categorie de companii;
  • înainte de a cumpăra, analizează inventarul, relația dintre cerere și ofertă, observă nou veniții de pe piață, care pot deveni periculoși. Anticipează reducerea PER cu timpul pe măsură ce afacerile își revin dintr-o criză economică și apoi vârful PER când investitorii se așteaptă la un final de ciclu economic;
  • vinde când stocurile pe inventar cresc și compania nu le poate vinde, asta însemnând prețuri mai mici și profituri mai mici, când competiția a devenit prea acerbă, când cererea finală de produse a încetinit sau când compania nu reușește să facă față competiției externe, deși și-a redus din costuri.

5) Turnarounds (,,revenirile”)

  • sunt companii condamnate inițial la dispariție, dar reușesc să revină înainte de a-și da sfârșitul. Pot ajunge la faliment rapid și variațiile lor nu sunt legate de variațiile pieței;
  • pot depinde de garanții guvernamentale pentru împrumuturi (ex. Chrysler sau Lockheed), pot suferi pierderi majore din evenimente imprevizibile, pot ajunge la faliment, dar își revin cumva (ex. Toys “R” Us), pot reuși restructurarea filialelor neprofitabile;
  • vinde dacă datoriile au crescut brusc, dacă inventarul pe stoc crește de două ori mai repede decât vânzările sau dacă PER e prea mare relativ la prospectele de câștiguri viitoare.

6) Asset plays (,,deținătorii de asset-uri”)

  • orice companie care deține ceva valoros, dar piața a neglijat. Aici contează mult avantajul profesiei. Assetul poate fi o sumă mare de cash, active imobiliare, patente pentru produse medicale, etc.
  • analizează valoarea acelor active, mărimea datoriilor companiei în raport cu aceste active și dacă acea companie intenționează să facă noi împrumuturi care ar face acele active mai puțin valoroase.

Companiile nu rămân pentru totdeauna în aceeași categorie, unele trec de la ,,rapizi” la ,,leneși” sau ,,robuști”, altele ajung chiar ,,ciclice”. Unele ,,ciclice” pot avea probleme mari, dar își revin înainte de colaps.

Exemple de alegere a unor acțiuni perfecte:

  • numele interesante pot atrage investitorii care nu au verificat fundamentele companiei și îi supraevaluează cotația. În schimb, companiile cu nume plictisitoare sunt subevaluate (ex. Automatic Data Processing);
  • face o activitate neinteresantă, ceea ce ține analiștii departe până când apar știri bune despre ea și încep cumpărările. Dacă o companie cu profituri bune și o balanță solidă face o activitate neinteresantă, asta îți oferă suficient timp ca să cumperi acțiunea mai ieftin. Apoi, când devine scumpă și la modă, poți vinde acțiunile celor care vin după tine;
  • nu se află într-o industrie cu creștere rapidă și nu are probleme cu competiția, nu are rivali relevanți și nimeni nu e interesat de ea;
  • are o nișă de piață, fiind un monopol virtual, ceea ce permite controlul prețurilor. Exemple: companii farmaceutice sau chimice (ce vând pesticide sau erbicide) care dețin patentele unor produse pe care nimeni altcineva nu mai are voie să le facă sau companii care dețin mărci (ex. Coca-Cola, Robitussin, Tylenol, Marlboro) pentru care e nevoie de mulți bani și mulți ani ca să-și construiască o reputație publică;
  • utilizează tehnologia și beneficiază de prețurile în scădere ale produselor tehnologice;
  • produc bunuri care trebuie cumpărate regulat, cum ar fi medicamente, sucuri, lame de ras sau țigarete;
  • când cei din interior cumpără masiv, ceea ce înseamnă că acea companie nu va da faliment în următoarele 6 luni;
  • când managementul deține acțiuni, atunci recompensarea acționarilor devine prima prioritate, pe când atunci când managementul primește doar salarii, atunci creșterea salariilor devine prima prioritate a acestora;
  • când compania își răscumpăra acțiunile, astfel recompensând investitorii prin creșterea prețului per acțiune.

Exemple de acțiuni de evitat:

  • acțiuni de la cea mai în vogă companie de pe cea mai fierbinte industrie, cea care are publicitatea cea mai favorabilă, de care a auzit orice investitor și pe care o cumpără, nerezistând presiunii sociale;
  • acțiunile în vogă cresc repede, dar cum nu le ține nimic în picioare decât speranța și aerul rarefiat, vor cădea la fel de repede;
  • companii despre care se spune că vor fi următorul IBM, următorul McDonald’s, următorul Intel, următorul Disney, etc.
  • companii care se diversifică în domenii din afara ariei lor de competență, ceea ce conduce la creșterea pierderilor;
  • companiile care se bazează pe prea puțini clienți și la care pierderea unui client (inclusiv statul) ar putea fi catastrofală pentru companie.

Alte idei interesante din carte:

  • Există 5 moduri de bază prin care o companie își poate mări câștigurile: reduce costurile, crește prețurile, se extinde pe noi piețe, vinde mai mult pe piețele existente, revitalizează sau închide anumite operațiuni aflate în pierdere.
  • PER (sau P/E ratio) este adesea o măsură utilă pentru a evalua dacă o acțiune este supraevaluată, evaluată corect sau subevaluată relativ la potențialul companiei de a produce valoare. Se obține împărțind prețul curent al acțiunii la câștigurile fiscale din ultimele 12 luni ale companiei;
  • De obicei PER este mai mic pentru ,,leneși” și mai mare pentru ,,rapizi”, cu ,,ciclicii” oscilând pe la mijloc;
  • Dacă PER este mai scăzut decât rata de creștere, s-ar putea să fi găsit o bună afacere. Dacă însă PER depășește dublul ratei de creștere, asta e un criteriu negativ;
  • Evită companiile cu un PER prea mare, deoarece acestea trebuie să aibă o creștere incredibilă a câștigurilor pentru a-și justifica prețurile foarte mari ale acțiunilor;
  • Alt raport util este (rata de creștere pe termen lung + randament divident)/PER. Dacă este mai mic de 1, e slab; la 1,5 este OK; peste 2 este excelent;
  • Alt criteriu este tipul datoriilor companiei. Datoriile la bănci sunt rele fiindcă, dacă acea companie nu poate returna creditul, atunci creditorii își iau partea din active și pentru acționari nu mai rămâne nimic. Datoriile sub formă de obligațiuni pe piața de capital sunt mai bune din perspectiva acționarilor, atât timp cât compania continuă să plătească dobânzile;
  • Verificarea profitului după plata taxelor îți poate spune multe despre profitabilitatea companiei în raport cu alte companii din aceeași industrie. Companiile cu cea mai bună rată de profitabilitate sunt prin definiție operatorii cu costurile cele mai mici, ceea ce le oferă o șansă mai bună de supraviețuire în cazul deteriorării situației de pe piață;
  • La fiecare câteva luni trebuie să reverifici povestea companiei, rapoartele trimestriale, câștigurile curente și evoluția lor;

Idei proaste și periculoase despre acțiuni:

  • dacă a scăzut deja atât de mult, nu mai poate scădea mult în continuare;
  • îți poți da seama când o acțiune a atins minimul;
  • dacă a ajuns deja atât de sus, cum ar fi posibil să crească și mai mult?
  • acțiunea e doar 3 USD bucata, cât aș putea să pierd?
  • totdeauna acțiunile își revin;
  • când revine la 10 USD, o să vând;
  • am pierdut oportunitatea asta, o s-o prind pe următoarea;
  • acțiunea a urcat, deci am avut dreptate sau … acțiunea a scăzut, deci cred că m-am înșelat;

În anumiți ani vei câștiga 30%, în alți ani abia vei obține 2% sau chiar vei pierde 20%. E parte din joc și trebuie să o accepți;

Media multianuală pentru acțiuni este aproximativ 9-10%. Dacă nu poți obține mai mult de 12-15% în medie din cumpărarea de acțiuni individuale, atunci mai bine investești într-un fond de tip index care urmărește un indice global de genul S&P500 și merge cu piața;

Alocă cel puțin tot atât timp și efort în alegerea unor noi acțiuni pe cât aloci în alegerea unui nou frigider.