Investitorul inteligent – Benjamin Graham

Cel mai mare consultant de investiții al secolului al XX-lea, Benjamin Graham a îndrumat și a inspirat oameni de pretutindeni. Concepția lui Graham cu privire la « investițiile bazate pe valoare » – care îi apără pe investitori de erorile grave și îi obișnuiește să elaboreze strategii pe termen lung – a făcut din « Investitorul inteligent » biblia pieței bursiere încă de la prima ei apariție, în 1949.

Vitală și indispensabilă, actuala ediție a « investitorului inteligent » (cu comentariile lui Jason Zweig) este cea mai importantă carte pe care o veți citi cu privire la modul în care vă puteți atinge obiectivele financiare.

Am extras o listă de idei interesante din această carte deosebită:

Cartea vă învață trei lucruri esențiale :

1. Cum să reduceți la minimum probabilitatea de a suferi pierderi ireversibile;
2. Cum să vă sporiți la maximum șansele de a obține câștiguri viabile;
3. Cum să vă controlați comportamentul autodistructiv care îi împiedică pe majoritatea investitorilor să-și valorifice la maximum potențialul;

Ce intelege de fapt Graham printr-un investitor inteligent ?

1. Să fii răbdător, disciplinat și dornic să înveți;
2. Să-ți poți ține în frâu sentimentele și să gândești cu capul tău.

Această trăsătură ține mai mult de caracter decât de creier;

Ca să investești cu succes o viață întreagă, nu-ți trebuie un coeficient de inteligență extraordinar, idei de afaceri neobișnuite sau informații confidențiale. Îți trebuie o structură intelectuală sănătoasă de luare a deciziilor și capacitatea de a nu lăsa sentimentele să corodeze această structură ;

Cartea de față prescrie cu precizie și claritate structura adecvată. Dumneavoastră trebuie să va stăpâniți sentimentele ;

Piața este ca un pendul care oscilează continuu între optimismul nefondat (care face ca acțiunile să fie prea scumpe) și pesimismul nejustificat (care le face prea ieftine) ;

Investitorul inteligent este o persoană realistă care vinde optimistilor și cumpără de la pesimiști;

Valoarea viitoare a unei investiții financiare depinde de prețul ei actual. Cu cât este mai mare prețul pe care îl plătești, cu atât va fi mai mic câștigul pe care îl vei obține;

Niciodată să nu plătești prea mult, oricât de atrăgătoare pare a fi investiția;

Prin disciplină și curaj, poți să nu lași ca starea de spirit a altor oameni să hotărască rezultatul financiar pe care îl obții. În cele din urmă, felul în care se comportă investițiile tale este mult mai puțin important decât felul în care te comporți tu;

Un IQ ridicat și o pregătire superioară nu sunt suficiente pentru ca un investitor să fie inteligent;

Perspectivele evidente de dezvoltare materială ale unui domeniu nu se traduc în profituri evidente pentru investitori;

Experții nu au metode sigure de selecție și concentrare asupra celor mai promițătoare companii din cele mai promițătoare sectoare de activitate;

Principala problemă a investitorului – și chiar cel mai mare dușman al său – este probabil el însuși;

Majoritatea fondurilor de investiții, cu tot cu personalul lor experimentat, n-a obținut rezultate atât de bune ca piața în ansamblu;

Există dovezi solide conform cărora prognozele cu privire la piața bursieră ale agențiilor de brokeraj au fost oarecum mai puțin corecte decât simplul dat cu banul;

Deși entuziasmul poate fi necesar pentru obținerea unor rezultate deosebite în alte sectoare, pe bursă el duce aproape invariabil la dezastru;

Investitorul inteligent își dă seama că acțiunile devin mai riscante, nu mai puțin riscante, pe măsură ce prețul lor crește – și mai puțin riscante, nu mai riscante, pe măsură ce prețul lor scade;

Prețul acțiunilor nu poate fi prevăzut niciodată. Dar trebuie să învățați să vă anticipați și să vă controlați propriul comportament;

Investitorul pasiv (defensiv) trebuie să se limiteze la acțiunile unor companii importante, care obțin profit de multă vreme și au o situație financiară solidă;

“Strategia plasamentelor constante” (DCA) este tehnica prin care investitorul plasează în acțiuni ordinare aceeași sumă în fiecare lună sau trimestru. Astfel, el cumpără mai multe acțiuni atunci când nivelul pieței este scăzut decât atunci când acesta este ridicat, ajungând, probabil la un preț general satisfăcător pentru toate acțiunile pe care le deține;

Cumpărarea unei acțiuni neglijate și deci subevaluate se dovedește a fi în general o experiență de lungă durată, care îți pune răbdarea la încercare. Iar vânzarea fără acoperire a unei acțiuni prea cunoscute și deci supraevaluate are tendința să fie un test nu doar al curajului și rezistenței, ci și al adâncimii buzunarului;

Investește doar în acțiunile la care ești liniștit că n-o să mai ai nicio posibilitate de a cunoște prețul zilnic al acestora;

Cei care investesc câștigă bani pentru ei înșiși; cei care speculează câștigă bani pentru brokerii lor;

Trucurile impresioniste folosite pentru a bate piața sunt cam la fel: pe perioade scurte, atâta vreme cât norocul ține cu tine, ele dau rezultate. În timp, te vor ucide;

Investitorul inteligent nu vinde niciodată o acțiune pentru că prețul ei a scăzut. El se întreabă întotdeauna mai întâi dacă valoarea afacerilor de bază ale companiei s-a modificat;

Mulți investitori își vând cele mai slabe acțiuni la sfârșitul anului pentru a înregistra pierderi care le pot diminua obligațiile fiscale;

În 2000 și 2001, Amazon.com și Qualcomm au pierdut în total 85,8%, respectiv 71,3% din valoarea lor;

Acțiunile dau rezultate bune sau slabe în viitor pentru că – nici mai mult, nici mai puțin – firmele din spatele lor obțin rezultate bune sau slabe;

Investitorul inteligent rezervă o foarte mică parte din portofoliul total ca bani pentru cheltuieli neprevăzute;

Limitează la 2% din portofoliu pentru un fond de investiții pe aur, sau maxim 5% după 65 de ani;

Creșterea prețurilor îi permite Unchiului Sam să-și plătească datoriile în dolari ieftiniți de inflație. Eradicarea totală a inflației contravine interesului economic al oricărui guvern care împrumută cu regularitate bani;

Piața bursieră a pierdut bani în 8 din cei 14 ani când inflația a depășit 6%. Randamentul mediu în cei 14 ani a fost de 2,6%; În vreme ce inflația moderată le permite companiilor să transfere clienților creșterea costurilor la materiile prime, inflația puternică are un efect distrugător, obligându-l pe client să-și reducă achizițiile și diminuând activitatea în economie;

Ideal se aleg acțiuni cu PER < 15 și P/BV < 1.5 (deci produsul lor să fie maxim 22,5). Ideal alfa > 0 și beta > 1;

Acțiunile cu mare succes la public ale unor companii mici pot suferi și căderi de 90% în câteva luni;

Investitorul inteligent nu trebuie să facă niciodată prognoze doar extrapolând trecutul;

Valoarea unei investiții depinde – și trebuie mereu să depindă – de prețul pe care îl plătești;

Cum profiturile pe care le pot genera companiile sunt finite, prețul pe care investitorii ar fi dispuși să-l plătească pentru acțiunile lor trebuie să fie și ele finite;

Cu cât investitorii sunt mai entuziasmați de evoluția pieței bursiere pe termen lung, cu atât sunt șanse mai mari că ei să se înșele pe termen scurt;

Având în vedere cât de mult s-au înșelat „experții” când s-au pus ultima oară de acord asupra unui lucru, de ce ar trebui ca investitorul inteligent să-i creadă acum?

Singurul lucru de care puteți fi siguri atunci când prognozați randamentele viitoare ale acțiunilor este acela că, probabil, vă veți înșela. Singurul lucru indiscutabil pe care îl învățăm de la trecut este acela că viitorul ne va surprinde întotdeauna – dar absolut întotdeauna! Iar corolarul acestei legi a istoriei financiare este acela că piețele le va surprinde în modul cel mai brutal cu putință pe acele persoane care sunt cele mai sigure că previziunile lor sunt corecte;

Dacă vă veți păstra modestia în ceea ce privește capacitățile dumneavoastră de prognoza, așa cum a făcut Graham, nu veți risca prea mult pe o previziune care se poate dovedi oricând a fi greșită;

Așadar, trebuie neapărat să vă reduceți așteptările – aveți însă grijă să nu vă descurajați;

Cei care nu-și pot permite să-și asume riscuri trebuie să se mulțumească cu un randament relativ scăzut la capitalul investit de ei;

Rentabilitatea pe care și-o propune un investitor este mai mult sau mai puțin proporțională cu gradul de risc pe care este pregătit să și-l asume;

Obligațiunile pe termen mai lung sunt mai volatile și au câștiguri mai mari decât cele pe termen mai scurt;

Momentul cel mai potrivit pentru a cumpăra acțiuni privilegiate (la companii solide) este acela în care prețul lor scade exagerat de mult din cauza unei situații temporar nefavorabile;

Nu cumpărați mai multe acțiuni pentru că piața a urcat, nu le vindeți pentru că piața a coborât. Graham propune să renunțăm la pronosticuri în favoarea disciplinei;

Vă recomand să faceți reechilibrarea o dată la șase luni, nu mai devreme, nu mai târziu, la date ușor de ținut minte, cum ar fi Anul Nou sau ziua națională;

Se va aloca un fond de siguranță pentru întreținerea familiei echivalent cu un an de cheltuieli;

Cine a intrat în panică la ultima prăbușire a bursei va întra în panică și la următoarea și va regreta că nu are o rezervă în numerar și obligațiuni;

Dacă dobânzile cresc => randamentul obligațiunilor scade. Obligațiunile pe termen scurt scad mai puțin decât cele pe termen lung, de aceea se preferă obligațiuni pe termen mediu de 5-10 ani;

Pentru majoritatea investitorilor, obligațiunile pe termen mediu sunt varianta cea mai simplă, ele permițându-vă să renunțați la a mai face pronosticuri în privința ratelor dobânzilor;

Un investitor inteligent nu cumpără o acțiune doar pentru dividendul pe care îl aduce. Compania și afacerile acesteia trebuie să fi solide, iar prețul acțiunilor ei trebuie să fie rezonabil;

Dacă ați fi investit 1 USD în acțiuni americane în 1900 și ați fi cheltuit toate dividendele încasate, acțiunile deținute de dumneavoastră ar fi valorat 198 USD în 2000. Dar dacă ați fi reinvestit toate dividendele, acțiunile ar fi valorat 16.797 USD!

Cu cât acțiunile unei companii sunt mai căutate, cu atât prăbușirea este mai puternică;

Îl îndemn pe începătorul în ale plasamentelor financiare să nu-și irosească energia și banii încercând să bată piața. Să analizeze valoarea titlurilor și să-ți testeze la început capacitatea de a discerne între preț și valoare investind sume cât mai mici cu putință;

Randamentul dorit nu depinde de resursele financiare ale investitorului, ci de cunoștințele, experiența și temperamentul său;

„Îi poți depăși pe experți dacă îți folosești atuul investind în companii sau sectoare pe care le cunoști deja” –Peter Lynch

Dar nimeni n-ar trebui să investească vreodată într-o companie, indiferent cât de grozave sunt produsele sau cât de aglomerată este parcarea acesteia, fără să studieze situațiile ei financiare și fără să estimeze valoarea afacerilor acesteia;

Poate fi extrem de riscant „să investești în ceea ce cunoști”; cu cât îți întră în cap mai multe, cu atât ești mai puțin înclinat să cercetezi punctele slabe ale unei emisiuni de acțiuni;

Exemplu de portofoliu: alocare lunară de 500 USD, din care 300 USD într-un fond pe toate acțiunile USA, 100 USD într-un fond pe piețe dezvoltate și 100 USD într-un fond de obligațiuni SUA;

Recomandarea lui Graham de a cumpăra între 10 și 30 de acțiuni diferite rămâne un bun punct de plecare pentru investitorii care vor să-și aleagă singuri acțiunile, însă trebuie să va asigurați că nu vă expuneți prea mult riscurilor investind într-un singur sector de activitate;

Nu lăsați ca ușurința utilizării internetului și informațiile de ultimă oră pe care le oferă acesta să vă seducă într-atât încât să deveniți un speculator. Un investitor participă la cursă și o câștigă stând liniștit;

Cine aplică strategia DCA ar fi cel mai bine să investească într-un portofoliu de fonduri raportate la indici, care este format din toate acțiunile sau obligațiunile în care merită să se investească. Astfel renunțați la încercarea de a ghici nu numai încotro se îndreaptă piața, ci și ce sectoare ale pieței – și care acțiuni sau obligațiuni din cadrul acesteia – vor da cele mai bune rezultate;

Punându-vă portofoliul pe pilot automat, nici nu aruncați bani pe piață tocmai când aceasta pare extrem de tentantă (și este de fapt foarte periculoasă), nici nu refuzați să cumpărați alte titluri după ce, din cauza prăbușirii pieței, investițiile s-au ieftinit cu adevărat (dar par a fi mai „riscante”);

Dacă ați fi investit 12.000 USD în acțiuni din coșul S&P 500 la începutul lui septembrie 1929, după 10 ani ați fi rămas cu numai 7.223 USD. Dar dacă ați fi început cu derizoria suma de 100 USD și ați fi investit alți 100 USD în fiecare dintre lunile următoare (adică tot 12.000 USD în total pe 10 ani), atunci, în august 1939, ați fi avut 15.571 USD. Acesta este avantajul achizițiilor disciplinate – chiar și condițiile producerii Marii Crize și a celui mai dezastruos declin al pieței din toate timpurile;

Conștiința faptului că puteți cunoaște puține lucruri despre viitor, dublată de acceptarea propriei ignoranțe este cea mai puternică armă a unui investitor pasiv;

Una din condițiile elementare pe care trebuie să le îndeplinească investitorul inteligent este capacitatea lui de a rezista lingușelilor vânzătorilor care oferă noi acțiuni în perioadele de creștere a pieței;

Pentru investitorul pasiv, ceea ce nu face este la fel de important ca și ceea ce face;

Evoluția fondurilor de obligațiuni emise pe piețele emergente este rareori sincronizată cu cea a pieței bursiere americane, și de aceea ele reprezintă una dintre puținele investiții a căror valoare este puțin probabil să scadă doar pentru că indicele Dow a scăzut;

Speculația pe cursul zilnic – posesia unui pachet de acțiuni vreme de câteva ore – este una dintre cele mai bune arme de sinucidere financiară inventate vreodată;

Este timpul ca lumea să înțeleagă că termenul „investitor pe termen lung” este de prisos. Investitorul pe termen lung este singurul investitor care poate exista. Cineva care nu-și poate păstra acțiunile mai mult de câteva luni la un moment dat este sortit să sfârșească nu ca un învingător, ci ca o victimă;

Indiferent câți oameni vor să cumpere o acțiune, tu nu trebuie să cumperi decât dacă acest lucru este o modalitate ieftină de a deveni proprietarul unei afaceri convenabile;

Cântărind dovezile cu obiectivitate, investitorul inteligent ar trebui să ajungă la concluzia că IPO nu vine numai de la „initial public offering”. Mai precis, această este și abrevierea de la:

• „It’s Probably Overpriced” (probabil că este supraevaluată)
• „Imaginary Profits Only” (profituri pur imaginare)
• „Insiders’ Private Opportunity” (șansă exclusivă a inițiaților) sau
• „Idiotic, Preposterous and Outrageous” (prostesc, absurd, scandalos)

Creșterile neobișnuit de rapide nu pot dura la nesfârșit;

Când o companie a înregistrat deja o expansiune excepțională, chiar creșterea dimensiunilor ei face și mai dificilă repetarea realizărilor din trecut. La un moment dat, curba creșterii devine o linie orizontală, iar de multe ori o ia în jos;

Investițiile în domenii la modă se transformă întotdeauna într-o armă redutabilă, spintecând pe oricine crede în ele;

Pentru majoritatea investitorilor, luarea unei decizii pe baza prognozei pieței este o imposibilitate din punct de vedere practic și emoțional;

Cu cât publicul este mai atras de o acțiune și cu cât prețul său crește mai repede în comparație cu profitul, cu atât cumpărarea ei devine mai riscantă;

O companie formidabilă nu este o investiție formidabilă dacă plătiți prea mult pentru ea;

Investitorul inteligent devine interesat de acțiunile în creștere semnificativă nu atunci când toată lumea este foarte atrasă de ele, ci când se întâmplă ceva rău;

Un declin de 50% anulează complet o creștere anterioară de 100%;

Cu cât creșterea pieței durează mai mult, cu atât investitorii vor fi afectați mai grav de amnezie: după vreo 5 ani, mulți sunt condamnați să-și aducă aminte; iar pe piața bursieră amintirile rememorate sunt întotdeauna neplăcute;

Orice metodă de a face bani la bursă care este ușor de descris și poate fi aplicată de foarte multe persoane este, prin chiar condițiile reclamate, prea simplă și prea ușoară ca să dureze;

Cu cât o acțiune este mai de succes, cu atât are tendința să devină mai speculativă și prețul acțiunilor să fluctueze mai mult;

Creșterea substanțială a pieței este în același timp un motiv întemeiat de satisfacție și unul de îngrijorare reținută, ea putând da naștere însă unei puternice tentații de a acționa imprudent. Bun, acțiunile dumneavoastră au crescut! Bun, sunteți mai bogați ca înainte! Dar oare prețul n-a crescut prea mult și ar trebui să va gândiți să vindeți? Sau ar trebui să vă reproșați că n-ați cumpărat mai multe acțiuni când prețul era mai mic?

Cu cât rezultatele și perspectivele unei companii sunt mai favorabile, cu atât există o relație mai slabă între prețul acțiunilor sale și valoarea contabilă a acestora;

Acțiunile în creștere merită să fie cumpărate atunci când au prețuri rezonabile, dar când raportul preț-profit depășește cu mult valoarea de 25-30, riscurile cresc;

Dacă locuiți într-o țară, munciți în acea țară și sunteți plătiți în moneda locală, pariați deja de mai multe ori pe economia locală. Este prudent să investiți o parte a banilor în altă parte – pur și simplu pentru că nimeni, oriunde ar fi, nu poate ști vreodată ce va aduce viitorul în propria țară sau în alte țări. Plasând până la o treime din capitalul investit în acțiuni în fonduri care gestionează acțiuni străine (inclusiv pe piețele emergente), ne asigurăm că ograda noastră este întotdeauna locul cel mai bun din lume în care putem să investim;

Investitorul trebuie să analizeze dacă PER este satisfăcător, dacă situația financiară este suficient de solidă și dacă există perspective ca profitul să se mențină cel puțin constant de-a lungul anilor;

Investitorul inteligent este rareori obligat să-și vândă acțiunile, iar în restul situațiilor este liber să ignore cotația curentă. El trebuie să-i acorde atenție și să ia decizii în baza ei doar în măsura în care prețul este destul de bun pentru ca vânzarea acțiunilor să se justifice;

Astfel, investitorul care își permite să se panicheze sau să își facă prea multe griji din cauza declinului nejustificat al prețului de piață al acțiunilor pe care le deține face din principalul avantaj un dezavantaj esențial. Acesta ar fi mai câștigat dacă acțiunile lui n-ar mai cotate deloc, căci el ar fi scutit de supliciul psihic pe care i-l provoacă aprecierile greșite ale altor persoane;

Niciodată să nu cumperi o acțiune după o creștere substanțială și să nu vinzi imediat după o scădere substanțială;

Principala cauză a eșecului este faptul că investitorul acordă prea multă atenție comportamentului curent al pieței bursiere;

Fluctuațiile prețurilor au o singură semnificație importantă pentru adevăratul investitor. Ele îi dau ocazia să cumpere atunci când prețurile scad dramatic și să vândă când acestea cresc foarte mult;

Deosebirea dintre un investitor și un speculator rezidă în atitudinea lor față de mișcările pieței bursiere. Speculatorul este interesat în primul rând să anticipeze și să profite de fluctuațiile pieței. Investitorul este interesat în primul rând să dobândească și să păstreze titluri acceptabile la prețuri acceptabile;

Investitorul care deține un portofoliu de acțiuni viabile ar trebui să se aștepte ca prețul acestora să fluctueze și n-ar trebui să fie nici preocupat de scăderile considerabile, nici entuziasmat de creșterile considerabile. El ar trebui să țină minte mereu că rolul cotațiilor pieței este acela de a-l ajuta, ele existând fie pentru a profita de ele, fie pentru a fi ignorate;

Prețul de piață al unei obligațiuni pe termen lung ar putea varia foarte mult ca reacție la modificările suferite de ratele dobânzilor;

Investitorul poate controla: costurile de tranzacționare, făcând tranzacții rar, cu răbdare și cheltuind puțin; costul cu comisioanele; riscul asumat; propriile așteptări, făcând apel la realism; mărimea impozitelor plătite și propriul comportament;

Pe o perioadă de 10-20-30 de ani, oscilațiile zilnice ale pieței n-au nicio relevanță;

Nimic important din ceea ce se petrece pe Wall Street nu poți fi sigur că se va petrece exact în același mod ca în trecut. Aceasta este prima jumătate a dictonului nostru preferat: „Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât rămân mai neschimbate”;

Dacă orizontul investițiilor dumneavoastră este lung – cel puțin 25-30 de ani – aveți o singură variantă acceptabilă: să cumpărați în fiecare lună, în mod automat și ori de câte ori va puteți lipsi de niște bani. Cea mai bună alegere în acest caz este un fond bazat exclusiv pe un indice bursier;

Un investitor inteligent nu își apreciază succesul în plan financiar în funcție de rezultatele unor necunoscuți. Pe nicio piatră funerară nu este scris „EL A BĂTUT PIAȚA”;

Când investești, nu contează să câștigi mai mulți bani decât media, ci să câștigi suficienți bani ca să- ti satisfaci propriile nevoi. În cele din urmă, nu contează să treceți linia de sosire înaintea celorlalți, ci doar să vă asigurați că o treceți;

Suferința produsă de o pierdere financiară este de două ori mai intensă decât plăcerea produsă de un câștig echivalent;

În loc să vă temeți de o piață în scădere, ar trebui să vă apropiați de ea. Investitorul inteligent ar trebui să nu-și facă deloc probleme dacă ar deține un pachet de acțiuni sau un plasament într-un fond de investiții cu costuri mici, iar piața bursieră ar înceta să mai furnizeze prețurile zilnice în următorii zece ani;

Investitorii care primesc frecvent informații de ultimă oră despre acțiunile lor câștigă jumătate din cât câștigă cei care nu primesc informații deloc;

Psihologii au demonstrat că oamenii au o tendință înnăscută să creadă că ceea ce se va întâmpla pe termen lung poate fi prevăzut chiar de la o serie scurtă de rezultate;

Dacă un fond bate piața, intuiția ne spune să ne așteptăm ca el să continue să obțină rezultate superioare. Din păcate, pe piețele financiare norocul este mai important decât priceperea;

Cu cât cheltuielile fondului sunt mai mari, cu atât mai mici sunt randamentele lui;

Cel mai profitabil și mai popular sector dintr-un anumit an se dovedește a da adeseori în anul următor rezultatele cele mai slabe;

Fondurile de indici au un singur neajuns semnificativ: sunt plictisitoare;

Păstrați-vă titlurile pe care le aveți la un fond bazat pe un indice vreme de cel puțin 20 de ani, investind lunar sume suplimentare, și veți reuși aproape sigur să obțineți rezultate mai bune decât cele ale marii majorități a investitorilor profesioniști și individuali deopotrivă;

Un randament mediu anual mai mare de 8-10% pe termen lung este nerealist;

Dacă toți analiștii s-ar pune de acord că o anumită acțiune a dat rezultate mai bune decât toate celelalte, prețul acelei acțiuni ar crește atât de mult, încât ar anula toate beneficiile aduse anterior;

Un consilier financiar vă poate ajuta să recăpătați controlul asupra banilor proprii elaborând un plan financiar cuprinzător în care să se arate cum și cât trebuie să cheltuiți, să împrumutați, să economisiți și să investiți;

Doar investind în mai multe acțiuni și domenii vă puteți proteja împotriva riscului de a vă înșela;

În imensul car cu fân care este piața, doar câteva ace reușesc să genereze câștiguri cu adevărat uriașe, deci trebuie cumpărat tot fânul (printr-un fond pe indici);

Investitorul inteligent se interesează pentru prima dată de o companie atunci când prețul acțiunilor acesteia scade, nu când crește;

Dacă cumpărați o acțiune doar pentru că prețul ei crește, în loc să întrebați dacă valoarea companiei crește, o să regretați la final;

Pentru majoritatea investitorilor diversificarea este cea mai simplă și mai ieftină modalitate de a-și mări marja de siguranță;

Experiența demonstrează că „specialiștii” în prognoza de pe Wall Street sunt la fel de incapabili să prevadă rezultatele (1) pieței în ansamblu, (2) sectoarelor industriale și (3) diferitelor acțiuni. După cum remarcă Graham, nu sunt șanse mari ca investitorii individuali să se descurce mai bine. Investitorul inteligent se distinge prin faptul că ia decizii care nu depind de precizia prognozelor nimănui, inclusiv ale lui însuși;

Nu există acțiuni bune și rele, ci acțiuni ieftine și scumpe;

A obține rezultate medii este mai ușor decât își închipuie majoritatea. A obține rezultate superioare este mai greu decât pare;

Companiile care înregistrează cea mai mare creștere tind să se încingă și să capoteze. Dacă profitul brut crește pe termen lung într-un ritm de 10% (sau 6-7% pe net), acesta este viabil. Dar creșterea cu 15% pe care multe companii și-o stabilesc este o iluzie;

Unul dintre cele mai mari riscuri pe care le presupune investiția în acțiuni în creștere (growth) nu este acela că ele vor înceta să mai crească, ci acela că ele vor crește mai încet. Iar pe termen lung, acesta nu este nici măcar un risc, ci o virtuală certitudine;

Când studiați rapoartele financiare ale unei companii, începeți cu ultima pagină și avansați încet spre prima. Tot ceea ce compania încearcă să ascundă de dumneavoastră se găsește la urmă, tocmai de aceea ar trebui să căutați mai întâi acolo;

Nu cumpărați niciodată o acțiune fară să citiți notele de subsol ale situațiilor financiare din raportul anual;

Păstrați 90% din bani într-un fond bazat pe un indice, lăsând 10% pentru a încerca să alegeți singuri acțiunile preferate;

Trebuie să vedeți lucrurile astfel: în imensul car cu fan care este piața, numai câteva ace reușesc să genereze câștiguri cu adevărat uriașe. Cu cât aveți o parte mai mare din fan, cu atât vă cresc șansele să găsiți cel puțin unul dintre acele ace. Dacă aveți tot fanul (ideal prin intermediul unui fond bazat pe un indice care reflectă evoluția întregii piețe bursiere), puteți fi sigur că veți găsi toate acele, beneficiind astfel de creșterea valorii tuturor superacțiunilor;

Marea majoritate a celor care încearcă să-și aleagă singuri acțiunile află că nu se pricep atât de bine pe cât ar fi crezut; cei mai norocoși își dau seama de acest lucru foarte repede, pe când celor mai puțin norocoși le trebuie câțiva ani ca să descopere asta. Toți ceilalți ar fi mai bine să ceară ajutor, ideal ar fi de la un fond bazat pe un indice;

Mulți dintre cei mai buni investitori profesioniști se interesează pentru prima oară de o companie atunci când prețul acțiunilor acesteia scade, nu când crește;

Indiferent ce tehnici folosesc pentru a-și alege acțiunile, profesioniștii de succes din domeniul investițiilor au două lucruri în comun:

1. Sunt disciplinați și consecvenți, refuzând să-și schimbe modul de lucru chiar și atunci când acesta nu mai este la modă;
2. Se gândesc foarte mult la ceea ce fac și cum fac, fiind foarte puțin interesați la ceea ce face piața;

Dacă cumpărați o acțiune doar pentru că prețul ei crește, în loc să vă întrebați dacă valoarea companiei care o emite crește, atunci, mai devreme sau mai târziu, veți regreta amarnic. Nu este o probabilitate, este o certitudine;

Acțiunile firmelor care măresc dividendele au un randament superior, iar mărirea dividendelor este asociată cu o rentabilitate viitoare superioară vreme de cel puțin patru ani de la producerea ei;

Plata unui dividend nu reprezintă garanția unor rezultate extraordinare, dar îmbunătățește realmente randamentul acțiunilor tipice, smulgând din mâinile managerilor cel puțin o parte a banilor înainte că aceștia să-i irosească ori să-i ascundă;

Când o firmă își răscumpără o parte dintre acțiuni, se reduce numărul celor aflate în circulație. Chiar dacă venitul ei net rămâne același, profitul pe acțiune crește, căci profitul total se împarte la un număr mai mic de acțiuni. Acest lucru ar trebui să ducă la creșterea prețului acțiunilor;

Marja de siguranță are, în principiu, rolul de a face inutilă estimarea exactă a situației viitoare. Dacă marja este mare, atunci este destul să se presupună că profiturile viitoare nu vor fi cu mult mai mici decât cele din trecut pentru ca un investitor să se simtă suficient de protejat de vicisitudinile timpului;

A obține din investiții rezultate satisfăcătoare este mai ușor decât își dau seama majoritatea oamenilor; a obține rezultate superioare este mai greu decât pare;

Riscul financiar nu e dat de ce investiții ați făcut, ci de ce fel de investitor sunteți;

Cei care riscă cel mai mult și obțin câștigurile cele mai mari pe o piață în creștere sunt aproape întotdeauna cei care suferă pierderile cele mai mari pe piață în scădere care îi urmează în mod inevitabil;

Să ne închipuim că ați găsit o acțiune care credeți că poate crește într-un ritm de 10% pe an chiar dacă piața nu crește decât într-un ritm anual de 5%. Din păcate, sunteți atât de entuziasmat, încât plătiți un preț prea mare, iar acțiunea respectivă pierde 50% din valoare în primul an. Chiar dacă acțiunea dă ulterior un randament de două ori mai mare decât cel al pieței, va trebui să treacă peste 16 ani ca să depășiți piața, și asta doar pentru că ați plătit prea mult și ați pierdut prea mult la început;

Doi factori care caracterizează o decizie de investiție bună:

1. Încrederea bine calculată – înțeleg această investiție atât de bine pe cât cred?
2. Regretul corect anticipat – cum voi reacționa dacă analiza mea se dovedește a fi greșită?

Dacă eu cumpăr, altcineva vinde. Ce șanse sunt că eu să știu ceva ce cealaltă persoană sau companie nu știe?

Dacă eu vând altcineva cumpără. Ce șanse sunt că eu să știu ceva ce cealaltă persoană sau companie nu știe?

Am calculat cât trebuie să crească aceste titluri pentru ca eu să-mi recuperez banii cheltuiți cu plata impozitelor și a comisioanelor de tranzacționare?

Înainte de a investi, trebuie să vă asigurați că ați evaluat în mod realist probabilitatea de a vă înșela și reacția pe care o veți avea față de consecințele faptului de a vă fi înșelat;

Probabilitatea de a face cel puțin o greșeală la un moment dat în cursul carierei dumneavoastră de investitor este practic de 100% și nu puteți face absolut nimic în această privință;

Când îmi spun “Tolerez foarte bine riscul”, cum îmi dau seama? Am pierdut vreodată foarte mulți bani făcând o investiție? Ce am simțit? Am cumpărat în continuare sau am renunțat?

Păstrând pur și simplu un portofoliu permanent diversificat și refuzând să aruncați banii pe ceea ce i se năzare Domnului Piață în ultima vreme, puteți fi siguri că urmările greșelilor dumneavoastră nu vor fi niciodată catastrofale. Indiferent ce vă rezervă Domnul Piață, veți putea să spuneți întotdeauna, cu o încredere măsurată: „Va trece și asta”;

Cu cât o companie câștigă mai mulți bani, cu atât sunt șanse mai mari să aibă de-a face cu concurenți noi, căci câștigurile mari ale acesteia semnalează în mod foarte clar că se pot face bani ușor. Concurența mai mare va duce, în schimb, la scăderea prețurilor și, implicit, a profiturilor. Acest aspect esențial a fost ignorat de cumpărătorii mult prea entuziasmați de acțiuni ale companiilor de internet la sfârșitul anilor 1990, care au crezut că primii câștigători își vor păstra avantajul la infinit;

Când investești, nu contează să câștigi mai mulți bani decât media, ci să câștigi suficienți bani cât să-ți satisfaci propriile nevoi;

Ca să fii investitor, trebuie să crezi într-un viitor mai bun.